Într-un dosar penal, o persoană cercetată poate dobândi calitatea de suspect sau de inculpat.
Diferența dintre suspect și inculpat constă în aceea că anumite drepturi sunt recunoscute doar inculpatului, nu și suspectului (cum ar fi încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției ce are ca finalitate reducerea limitelor de pedeapsă). O altă diferență ar fi aceea că față de suspect nu se pot dispune arestarea preventivă ori la domiciliu și controlul judiciar ori pe cauțiune.
Cu toate acestea, indiferent că are calitatea de suspect ori de inculpat într-un dosar penal, o persoană are următoarele drepturi:
1.Dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal. Dacă refuză să dea declarații, nu va suferi nicio consecință defavorabilă. Dacă acceptă să dea declarații, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
(Organul de cercetare penală are obligația de a-i aduce la cunoștință persoanei cercetate drepturile sale. În practică, acest lucru nu se întâmplă, iar persoana cercetată dă declarații. Mai târziu, aceste declarații, pot constitui singurele probe din dosar împotriva persoanei cercetate, iar pe baza lor poate fi trimisă în judecată. Dacă nu ar da declarații, iar la dosarul penal nu ar exista alte probe care să o incrimineze, persoana cercetată nu ar putea fi trimisă în judecată)
2. Dreptul de a i se aduce la cunoștință fapta pentru care este cercetată și încadrarea juridică a acesteia;
3. Dreptul de a consulta dosarul penal;
4. Dreptul de a-și angaja un avocat, iar în anumite situații, când asistența juridică este obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
5. Dreptul de a propune probe, de a da explicații, lămuriri, de a ridica excepții, de a pune concluzii;
6. Dreptul de a formula cereri;
7. Dreptul de a beneficia gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
8. Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
9. Dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale.
1 Comment