Concedierea reprezintă incetarea contractului de muncă la initiativa angajatorului. Motivele concedierii pot fi:
- Obiective, care nu tin de persoana/comportamentul angajatului;
- Subiective, care tin de persoana/comportamentul angajatului.
Indiferent de motivul pentru care se dispune concedierea angajatului, este obligatoriu a se emite o decizie de concediere. Pentru ca decizia de concediere să fie legală, aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să îmbrace forma scrisă;
- să fie motivată în fapt și în drept;
- să cuprindă precizări cu privire la termenul în care salariatul o poate contesta;
- să indice instanța judecătorească la care salariatul o poate contesta.
1.Motivele obiective pentru care se poate dispune concedierea:
Ex: reorganizarea activității societății, reducerea cheltuielilor, reducerea activității, retehnologizarea etc.
Chiar dacă în urma acestor motive se decide concedierea mai multor angajați, aceasta se va dispune individual, prin decizie de concediere individuală. Salariații concediați în aceste condiții beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații
2. Motivele subiective pentru care se poate dispune concedierea:
- Când salariatul săvârșește abateri grave prin care încalcă regulile de disciplină a muncii ori regulile stabilite prin contractul de muncă. Ex: întârzieri repetate, absențe nejustificate etc. În acest caz, concedierea se poate dispune doar după ce se face o cercetare disciplinară în prealabil;
- Când salariatul este arestat preventiv/la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile. În acest caz, angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 zile de la data constatării cauzei concedierii;
- Când se stabilește inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului printr-o decizie a organelor competente de expertiză medicală. În aceste condiții, salariatul beneficiază de o compensație, conform contractului de muncă, în funcție de circumstanțe. De asemenea, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională, sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii. Dacă, în acel moment, angajatorul nu dispune de locuri de muncă, acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
- Când salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. Ex: necunoasterea sau stapanirea necorespunzatoare a regulilor unei functii, meserii,etc. În acest caz, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională, sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii. Dacă, în acel moment, angajatorul nu dispune de locuri de muncă, acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
Important!
Persoanele concediate din motive obiective sau pentru inaptitudine fizică/pshică și pentru necorespundere profesională beneficiază de un termen de preaviz. Acesta nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare!
Articol scris de Diana Hanganu, studentă în anul 2 la Facultatea de Drept din cadrul Universității Române-Americane.
