Cine sunt recuperatorii?
Apeluri telefonice, SMS-uri și somații în cutia poștală. Sună cunoscut? Acestea sunt modalitățile prin care unii recuperatori insistenți vor să convingă oamenii să își plătească datoriile.
Scopul lor este de a ajunge la o înțelegere cu debitorii și de a-i convinge să semneze angajamente de plată. Prin aceste angajamente de plată, oamenii recunosc datoria pe care o au față de recuperatori, iar prescripția nu intervine.
Recuperatorii sunt firme ce cumpără ,,datoriile datornicilor” de la bănci sau alți furnizori de servicii. Ulterior, ei se îndreaptă către cei ce nu și-au plătit acele datorii, având calitatea unui nou creditor. În baza unei convenții denumite ,,contract de cesiune”, datoriile împrumutaților trec de la bănci/furnizori de servicii la recuperatori.
Cele mai multe creanțe cesionate (datoriile transmise) sunt prescrise. Asta înseamnă că au trecut minim 3 ani de când datoria a devenit scadentă și nu a mai fost plătită. În acest caz, debitorul (împrumutatul) poate să refuze plata acesteia.
Ce e de făcut?
Pentru a fi valabil acest refuz de a plăti o datorie prescrisă, debitorul (împrumutatul), însă, trebuie să parcurgă niște pași:
- dacă s-a început executarea silită împotriva datornicului, acesta trebuie să formuleze contestație la executare. Contestația se introduce la judecătorie în termen de 15 zile de când a primit somația/înștiințarea. Prin intermediul acestei contestații, debitorul trebuie să solicite instanței să constate că a intervenit prescripția extinctivă;
- dacă datornicul nu este executat silit sau i-au expirat cele 15 zile de formulare a contestației, trebuie să deschidă un proces. Prin acest proces, debitorul trebuie să solicite instanței să constate că a intervenit această prescripție, iar datoria să fie ștearsă.
Nu este suficient ca datornicul doar să refuze plata unei datorii prescrise atunci când recuperatorii insistenți o solicită. Este necesară parcugerea unui proces de judecată.
Important!
Pentru ca prescripția să intervină, este necesar să treacă 3 ani de la data la care datoria a devenit scadentă. În acești 3 ani, debitorul nu trebuie să fi plătit nimic, iar să nu fi început executarea silită.
