Conventia matrimoniala este un soi de ,,contract prenupțial”. Aceasta a fost reglementată și în țara noastră odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil (01.10.2011).
Până în anul 2011 exista o singură regulă aplicabilă bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți. Aceea era că bunurile aparțineau ambilor soți, în comun. Din anul 2011, lucrurile s-au schimbat, iar viitorii soți pot încheia la notar convenția matrimonială. Printr-o astfel de convenție, partenerii decid ale cui vor fi bunurile dobândite după căsătorie: ale unuia sau ale amândurora.
Dacă nu se încheie convenția matrimonială, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei aparțin ambilor. Spre exemplu, soția este casnică, iar soțul este singurul care realizează venituri, acesta fiind și cel care achiziționează un autoturism. Acest bun devine proprietatea comună a ambilor soți și va intra în masa partajabilă în cazul unui eventual partaj.
Dacă soții nu vor regimul tradițional al bunurilor, au posibilitatea de a încheia la notar 2 tipuri de convenții matrimoniale:
1. separație de bunuri. Prin aceasta, fiecare este proprietar exclusiv pentru bunul cumpărat de către el în timpul căsătoriei,
și
2. comunitate convențională. Prin aceasta, pot fi incluse în proprietatea ambilor soți anumite bunuri/datorii aparținând în exclusivitate unuia dintre soți.
Important!!!
Dacă soții optează pentru încheierea unei convenții matrimoniale, aceasta va avea loc doar la un notar public. Convenția matrimonială se încheie:
- înainte de căsătorie;
- după căsătorie, după trecerea unei perioade de cel puțin un an de la data căsătoriei.
Pentru a-și produce efecte față de eventualii creditori, convenția matrimonială trebuie înscrisă în anumite registre:
- Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale;
- Cartea funciară (dacă au ca obiect bunuri imobile: case, terenuri etc.);
- Registrul comerțului (dacă au ca obiect părți sociale din societate, acțiuni etc.), etc.
Spre exemplu, soțul datorează unei bănci o anumită sumă de bani. Înainte de căsătorie, știind că are datorii, încheie cu soția o convenție matrimonială de separație de bunuri. Imediat după căsătorie, soția achiziționează un apartament. Conform convenției matrimoniale, apartamentul îi aparține în exclusivitate și nu poate fi executat silit de către bancă. Dacă nu a fost înscrisă în cartea funciară convenția, banca poate urmări cota-parte ce i-ar reveni soțului dacă regimul bunurilor din căsătorie ar fi fost cel al comunității legale. Dacă a fost înscrisă în cartea funciară, banca nu poate executa silit un bun ce aparține în exclusivitate soției pentru o datorie ce aparține în exclusivitate soțului.
